Vrei, nu vrei, trebuie să dai, că dacă nu dai, nu ai!

N-am niciun chef, și nici haz. E duminică, scriu pentru luni. Ce pot face? Trebuie să scriu și asta fac. Poate mâine o să am mai mult chef, dar mâine e prea târziu. Trebuie să predau azi. Mda, încercam și eu să mă deconectez, să uit de toate, dar nu se poate. Poftim și prima rimă. Ce să fac? Trebuie să scriu, dar în cap e pustiu! Poftim a doua! Mai mult, trebuie să scriu cu haz, de asta se și numește rubrica asta ”cozzofunny”. Așa i-am spus eu, imaginându-mi că o să am glume pentru fiecare luni… Ha-ha. Dacă-s înfumurat, poftim! Știam eu că n-o să mă țină! Mai bine se numea ”fie ce-o fi” rubrica asta blestemată! Să pot scrie orice, dar acum e prea târziu, gata, mi-am făcut-o cu mîna mea. Vedeți? Asta se întâmplă când crezi că ești inepuizabil! Să nu repetați greșeala mea. Nu vă înhămați la ce nu puteți duce!

Mda, chiar n-am avut ce face. Auzi, cozzofunny, because is funny! Ce să zic, very fuckin’ funny! Cum să scrii ceva amuzant duminică seara, că e șase, apropo, iar afară e minunat! Să scrii duminică pentru luni e ca și cum ai scrie marți pentru sâmbătă. Este absurd. Dacă sâmbătă e sfârșitul lumii? Că cică dacă vine, vine brusc, ca și cum ai stinge lumina în debara. E borcanu, nu e borcanu. Mă refer la borcanul de zacuscă, din debara. Când e lumină, se vede borcanul, când nu e, nu se vede. La fel și cu sfârșitul lumii, acu este, acu nu e. Țac-pac!

În fine, nu știu ce să mai zic, pe bune. Și să nu vă imaginați că tocmai asta e poanta, că așa am gândit acest text. Nici vorbă, eu chiar mă chinui, e în timp real, cu ochii la ușă. Știu că v-ați obișnuit cu texte cizelate, așezate, să știi o treabă, să rămâi cu ceva, să simți o satisfacție, să afli ceva nou, să-ți revii din depresie, să dai share, să te minunezi, să te provoace cu ceva, textul… sau dimpotrivă, să fie atât de prost, încât să-ți calmeze complexele, să-ți dai seama că mai ai niște șanse, că nu ești o cauză pierdută.

Bun, ce să vă mai spun… să știți că eu nu mă las. Fiindcă la mine în contract scrie negru pe alb: Nu te da, nu te lăsa! Așa că se rezolvă! Mă duc doar să-mi iau berea din frigider. De fapt, juma’ de bere. Cealaltă jumătate o asimilez prin autosugestie. E o tehnică specială. Așa îmi rămâne și pentru mâine (o închid ermetic, să nu lase gaze). Iar mâine beau jumătatea rămasă, plus amintirea jumătății de azi! V-ați prins? O bere cât două! Bun, rămâneți pe orbită, vin imediat. Dacă nu mai vin, înseamnă că a intervenit ceva, deși nu cred că mai poate interveni ceva duminică seara… dar mai știi? O secundă! Vin imediat!