Una dintre hărțile la care toți vizitatorii, mai ales cei din București, se opresc atunci când vizitează Muzeul Hărților este Planul orașului București lucrat de Institutul Geografic al Armatei pentru Primăria Capitalei, 1895-1899. Stăruie destul de mult în fața planului pentru că, așa cum se întâmplă atunci când descoperim informații vechi despre lucruri noi, căutăm comparații și rememorăm povești. De exemplu, privind planul în discuție, descoperim:

• Că în acea perioadă, la sfârșitul de secol XIX, exista proiectul pentru realizarea unei Gări Centrale, alta decât Gara de Nord. Aceasta urma să fie construită unde este azi zona Operei, astfel încât pe hartă găsim denumirea de Piața Gărei Centrale sau Podul Gărei Centrale, acolo unde astăzi se află Piața Operei și zona Eroilor.

• Cât de mult s-a extins Bucureștiul de atunci până azi: zona Lacul Tei, de exemplu, era la periferia Bucureștiului, lacul Herăstrău încă nu exista iar sensul giratoriu care azi se află în apropierea Ambasadei Republicii Chineze se afla, și el, la periferia orașului

• Cartierul Drumul Taberei încă nu exista însă zona pe care se va construi ulterior cartierul era deținută de Ministerul de Resboi și acolo staționau unități militare, cum ar fi Tabăra reg. Nr. 6 – de aici și numele actualului cartier, nu?

• Deși a evoluat mult, foarte multe nume de străzi și piețe, mai ales cele din centrul orașului, sunt azi aceleași: Piața Victoriei, Piața C. A. Rosetti, strada Știrbei Vodă, bulevardul Elisabeta, strada Lipscani etc.

• Cât de vechi sunt unele instituții: Liceul Lazăr, Spitalul Colțea sau Universitatea sunt deja faimoase dar pe hartă găsim și Spitalul de Copii, astăzi spitalul Grigore Alexandrescu. Sau chiar depoul de tramvaie care se află azi, ca și atunci, tot în zona Pieței Victoriei.

• Existau puține parcuri și zone verzi: Grădina Cișmigiu, Grădina Botanică, zona verde de lângă Piața Victoriei, Grădina Tei sunt cam toate zonele verzi iar lacuri sunt și mai puține, niciun lac din nordul capitalei nefiind sistematizat la acea vreme.

Cu certitudine, sunt multe alte detalii care pot surprinde pe acest plan însă vă las pe voi să le descoperiți. Adaug mai jos doar niște informații legate de plan în sine.

• Este al doilea plan topografic al Bucureștilor, cel mai amănunțit și bine reprezentat; primul a fost realizat în anii 1844 – 1846 de maiorul baron Rudolf Artur Borroczyn, german de origine dar funcționar al Vorniciei Capitalei.

Vă aștept la Muzeul Hărților, aflat într-o zonă care în vreme realizării planului era inclusă în lotizarea  Bonaparte iar astăzi este cunoscută ca ”zona străzilor cu nume de capitală”, pe strada Londra la numărul 39, pentru a regăsi propriile voastre urme și povești din București.