Traseele pe care de obicei ne dăm cu bicicletele în concurs se întâmplă, de multe ori, să fie pline de repere culturale sau istorice dar, din păcate, n-are cine să ni le semnaleze. Sau dacă ni se spune de prezența lor, n-avem timp să vedem de ele. Și mai sunt cei care se sperie de o cursă mai lungă pe un traseu off-road, neștiind că acum există soluții ce garantează performanțe excelente pe orice teren, oricând.
Unul dintre aceste trasee e cel de la Prima Evadare, care anul acesta ajunge la cea de-a 10 ediție. Concursul este programat pentru data de 20 mai însă eu, împreună cu Daniel Sărdan – organizatorul acestui eveniment, am fost deja pe traseu în scopul “rezolvării” problemei semnalate mai sus. Pentru că traseul de la Prima Evadare trece pe lângă foarte multe obiective de interes pe care le-ai putea privi cu alți ochi dacă ai ști de ele.
Startul se dă pe Aleea Privighetorilor, în zona Pădurii Băneasa, care la începutul secolului trecut era de fapt un parc. Câteva alei și locuri în care erau amplasate băncile încă pot fi văzute. Dar trebuie să cauți pe sub frunze, crengi. Chiar dacă n-ai tehnologia laser Matrix tot le poți descoperi. La doar 2-3 kilometri de la start se trece pe lângă Capela Mauriciu Blank, locul în care a vrut să fie îngropat un important bancher de origine evreiască născut în 1848. În prezent clădirea este abandonată, însă frumusețea ei este evidentă. Pe ziduri se pot observa urme de gloanțe care au fost trase în decembrie 1989, când se credea că înăuntru sunt “teroriști”.
Continuăm pe traseu și, imediat ce trecem șoseaua de centură, intrăm în Bateria 3-4 care face parte din centura de fortificații a Bucureștiului, cea pentru care s-a construit de altfel șoseaua de centură. Erau 18 forturi și 18 baterii amplasate la o distanță de 2 kilometri una față de cealalta (asta era distanța la care puteau trage tunurile la vremea respectivă ), care în prezent nu sunt în stare foarte bună. Bateria 3-4 este în mare parte inundată, însă o anumită parte poate fi vizitată chiar dacă nu e amenajată.
Mai departe, mergem în zona aeroportului Otopeni, care a fost construit în al doilea Război Mondial. De acolo ajungem pe “drumul dintre palate”, un drum care făcea legătura între Palatul Ghica Tei și Palatul Ghica din Căciulați. Acesta era mărginit de-o parte și de alta de câte două șiruri de tei. Aceștia au fost tăiați aproape în totalitate. Doar în sat se mai pot vedea câțiva tei bătrâni, însă pe traseul de la Prima Evadare trecem pe lângă niște “insulițe” de tei tineri care arată spectaculos.
Următorul reper de pe traseu este Palatul Ghica din Căciulați. Acesta este închis publicului, însă noi am reușit să intrăm să luăm câteva cadre. După revoluție, în apropierea palatului au fost descoperite, în urma săpăturilor, aproximativ 300 de schelete, “plantate” acolo de Securitate, care a folosit palatul în vremea comuniștilor pe post de centru de detenție și tortură.
Mai departe mergem prin ce a mai rămas din Codrii Vlăsiei și traversăm la un moment dat râul Vlăsiei. Avem timp să observăm cum codrii prin care mergem cu bicicleta sunt decimați în continuare. Asta ar fi mai greu de văzut dintr-un SUV sport, fie el și pur electric din clasa de lux. M-a impresionat fauna prezentă în aceste păduri de câmpie. La fiecare ieșire am văzut iepuri, fazani, căprioare și, mai rar, mistreți. Aproape de finalul traseului ajungem la gara din Snagov, care acum este dezafectată. Clădirile vechi din zona gării au fost folosite la filmări pentru producții ce prezintă lagărele de concentare din cel de-al doilea Război Mondial.
Finish-ul cursei este chiar în incinta Complexului Astoria din Snagov, unde găsim una dintre cele mai mari plaje de iarbă din România.
Acum sunt convins că veți privi cu alți ochi traseul de la Prima Evadare. Ne vedem pe 20 mai la Snagov. Eu o să va aștept la finish pentru că de acolo voi comenta live întreagă cursă. Spor la pedalat!
Dar nu orice fel de spor ci de ăla, încărcat cu pasiune.
