Într-o carte destul de stranie și amuzantă, „Elogiul inactivității“, Bertrand Russell susține că una din problemele noastre de bază este că vrem compulsiv să facem ceva, orice, dar să facem. Iar acest „făcut în exces“ e plin de efecte secundare, e poluant și, într-un final, se întoarce împotriva noastră. De asta Russell propunea un soi de „lenevie tehnică“, adică să mai stăm și noi fără treabă, să lăsăm natura să se refacă, să regândim „pulsiunea de muncă“ etc. Ușor de spus, greu de realizat, în condițiile în care constrângerea fundamentală de astăzi este: „nu produci, nu mănânci!“.

Într-adevăr, indiferent de intențiile omului, suma activităților sale de cele mai multe ori se dovedește a fi nocivă, dacă nu distructivă. Că ne place sau nu, producem multă pagubă, apoi ne apucăm de reparații și cercetări: să vedem unde am greșit și ce-i de făcut ca să nu mai repetăm greșelile – cele istorice, de exemplu. Astăzi, parcă mai intens ca oricând încercăm să ne înțelegem defectele, mizăm pe autocunoaștere, pe educație și refacere interioară, chestiuni de care depind într-un final schimbările sociale.

Dar și aici se ascund tot soiul de capcane. Voința de schimbare, inclusiv personală, nu garantează un succes. De fapt, omul, în dorința lui de răsturnare a dogmelor sau a paradigmelor expirate, se poate pricopsi cu o nouă formă de dictatură, fiindcă dictaturile nu dispar definitiv niciodată. Ele se transformă, devin în cel mai bun caz mai suportabile, mai transparente. Oricum, omul nu poate sta locului, suntem dependenți de tot soiul de activități, adesea absurde. Iar, pe de altă parte, dacă nu suntem constrânși sau dacă nu avem deadline-uri, ajungem la procrastinare și autosuficiența, ceea ce duce în general la golirea frigiderului.

În fine, întorcându-ne la Russell, dacă e să nu mai facem nimic, ca să nu agravăm și mai mult situația actuală, măcar să inventăm și noi un soi de „lene bine organizată“, o școală de nefacere generală, ceea ce probabil ar fi un prim pas pentru o revoluție în învățământul nostru. 🙂 Ce facultate ai terminat, frate? Școala non-invazivă de absență și inacțiune! Și m-am specializat în a mișca doar un deget…, degetul mijlociu…, în direcția ministerului de învățământ.