Mi-am cumpărat de curând cel mai recent Spider-Man fiindcă am citit o mulțime de recenzii care îl lăudau, fiindcă simțeam pur și simplu nevoia să dau banii pe ceva și, trebuie să recunosc, fiindcă scrie Marvel pe copertă. Pe lângă asta, n-am fost niciodată mare fan al personajului, nu m-am identificat vreodată cu el nici măcar când eram mic și, poate o să râdeți acum, nu l-am putut lua până acum în serios. Știu, știu, e ciudată exprimarea, dar tot cu regăsirea are legătură.

Surpriză, personajul pe care îl interpretezi e chiar Spider-Man! Glumesc. Adică nu. De fapt, de menționat e că Spider-Man nu e singurul personaj în pielea căruia intri pe parcurs. Încă din primele ore de joc m-am trezit că preiau la un moment dat povestea lui Mary-Jane sau a lui Miles Morales. Nu-i nimic dacă nu știți toate numele, nici eu nu sunt foarte familiar cu multe dintre ele. Partea bună e că scenariștii au avut grijă să le introducă în mod natural și cu sens, chiar dacă povestea începe cu mult timp după transformarea lui Peter Parker în super-erou.

Te trezești încă din primele minute în toiul unei urmăriri care imediat se transformă într-o mare bătălie și totul se întâmplă destul de precipitat și fără explicații. Pe parcurs, acțiunea se mai calmează un pic și încep să ți se dezvăluie ușor-ușor toate posibilitățile: diverse costume care arată mai puțin penibil decât cel cu care pornești, o mulțime de misiuni secundare, pachete ascune prin locuri care în mod normal ar fi greu accesibile, și, probabil singurul celălalt personaj principal al jocului, Manhattan. Orașul, da, despre care am înțeles de la locuitori reali ai New York-ului că e redat destul de fidel, ținând cont de proporții, cu tot cu atmosfera stradală din timpul zilei sau al nopții, mai puțin o singură clădire fictivă, dar necesară aici: Stark Tower.

M-a prins. Îmi închipui că aș fi avut chiar o problemă dacă nu m-ar fi atras felul în care te arunci din pânză în pânză pe fațadele abrupte ale zgârie-norilor sau, și mai impresonant, aproape de nivelul străzii. Mecanica luptelor e de asemenea amețitoare vizual, iar combinațiile și opțiuniunile de lovituri se înmulțesc cu cât înaintezi în poveste. Am fost surprins foarte plăcut și de coloana sonoră excelent aleasă pentru acest gen de ficțiune.

Pe scurt, dacă te atrage universul Marvel există foarte mari șanse să nu regreți posibila achiziție a jocului Spider-Man, care rămâne totuși pentru mine cel mai pueril personaj din acest context. Dar nu-mi pare rău că mi l-am luat. Ah, era să uit, mai e totuși un aspect destul de important aici, producția celor de la Insomniac Games e valabilă doar pentru PS4.