„La marginea străzii, văd un om care se ține cu mîna de inimă“

Andrei Gheorghe era deștept, era arogant și, mai ales, era un excelent partener de dialog cu el însuși. Era conștient că abilitatea sa de a împacheta rapid în cuvinte ceea ce voia să spună poate reduce la tăcere pe oricine. Era conștient de forța pe care o au cuvintele și nu se sfia să folosească în favoarea sa această putere. În gura lui, cuvintele se simțeau ca peștele în apă.

Nu mi-a fost mentor, nu mi-a fost prieten, nu de la el, în mod direct, am învățat să fac radio, însă n-am nici o îndoială că, la modul subconștient și subtil, s-a produs un transfer dinspre el înspre mine.

Mereu m-au intrigat oamenii care vorbesc bine, oamenii care îmblînzesc limba pe măsură ce vorbesc, dînd formă și ritm fluxurilor intempestive ale gîndirii. Gîndirea se formează în gură, spunea un filozof, și foarte probabil că Andrei Gheorghe avea o parte consistentă din creier nu în cap, ci în gură, de parcă o parte din cortexul cerebral i-ar fi ajuns sub limbă sau chiar pe limbă.

În urmă cu cinci ani, l-am avut invitat la Radio Guerrilla, la Războiul Sfîrșitului Săptămînii. În drum spre radio, s-a întîmplat să vadă pe marginea străzii un om chircit de durere. „La marginea străzii, văd un om care se ține cu mîna de inimă. Fața omului e străbătută de durere“, a povestit Andrei, și fraza asta sună ca un început de povestire de, să zicem, Raymond Carver. Andrei a oprit mașina, l-a întrebat de sănătate pe omul ăla (care muncise o lună la cineva, în Snagov, fără să fie plătit), l-a urcat în mașină, i-a dat niște bani și l-a lăsat în gară, la un tren. Cu cetățeanul ăla am și intrat în direct la radio. Andrei îl culesese de pe marginea străzii după ce bietul om mersese pe jos din Snagov pînă la intrarea în București, avînd semne că tocmai făcuse un preinfarct. „Cum te simți acum, că ai salvat un om de la moarte?“, l-am întrebat pe Andrei. N-a zis nimic. „Hai, asumă-ți și faptele bune…“, am insistat, după care, cum se vorbește la radio despre cineva în prezența lui, am mai spus: „Lui Andrei îi plac doar faptele alea rele… Oamenii de treabă, cum e Andrei Gheorghe, ar trebui ținuți în cușcă, sînt periculoși… Uite, fac fapte bune“. Andrei s-a amuzat, a rîs.

Nu mi-a fost mentor, nu mi-a fost prieten, ba chiar am și avut, la un moment dat, un clinci, în care aroganța lui a căpătat o crustă contondentă, însă așa era el: excesiv, nemilos, liber. Dar poate că toate astea nu erau decît o carapace, poate că Andrei cel adevărat a fost cel care a tras mașina pe dreapta pentru a culege un om suferind de pe marginea străzii.
„La marginea străzii, văd un om care se ține cu mîna de inimă. Fața omului e străbătută de durere“.
Drum bun, Andrei!

 

6 comentarii
    meda

    nu stiu de ce, dar mi se pare ca multi au scris despre el, dupa ce a murit, doar asa, sa umple niste pagini. poate ma insel, poate vad doar ipocrizie peste tot, dar fara sa vreau, ma intreb acum:de ce nu era si andrei la radio guerrilla? acum nu mai conteaza si desugur, exista un raspuns . e doar o intrebare si nu ti-o adresez tie, iulian, si nu acuz pe nimeni de nimic. m-a intristat enorm moartea lui si ma intreb de ce sunt oamenii asa cum sunt, prea lasi, prea indiferenti, prea pasivi,
    toate cele bune!

      adi

      meda, am tot auzit si eu retorica asta ( si mie mi s-a zis recent) ca e ipocrizie ca vb laudativ despre un OM dupa ce moare. Cum ai vrea sa imi manifest public placerea de a asculta pe Gheorghe? sa fi umblat cu tricouri cu el pe piept cand era viu? nu e vb de ipocrizie nici de idolatrie. Pur si simplu era unul din acei oameni ( poate zeci) pe care eu ii admir. L-am ascultat din nou zielele astea. Emisiunile lui din 97-98 ma fac sa rad in hohote si acum. inteligenta nu se demodeaza. stau cu castile pe urechi sa servici ascultand “radio” doar ca intre 2 melodii si rad. ce poate fi mai frumos ca omagiu adus unui om de radio decat sa cauti disperat emisiuni de-ale lui si sa te gandesti ” ce pacat ca nu mai e”?

        meda

        nu este vorba despre tricouri cu el pe piept. nici macar despre faptul ca nu era si el in echipa guerrilla, pentru care exista explicatii. nu acuzam pe nimeni, de nimic, eu am pierdut cativa oameni mortii si nu am mai ajuns sa le multumesc pentru ce au facut pentru mine. spuneam pur si simplu ca multi au scris un articol fara sa simta cu adevarat ceva pentru el, despre autenticitatea trairii vorbeam, a sinceritatii fata de sine,

      Carmen

      Poate toți regretam… Încet, încet rămânem doar cu cei “cuminți și ascultători”… mi-e dor, tare dor de libertate și adevăr și altfel… asa ca Andrei. Cei care dețin posturi nu vor altceva decât liniște… Andrei era prea tumultuos, prea direct, prea sincer. Și totuși ma făcea sa las balta totul, să-l ascult, sa rad in hohote să-mi pun întrebări și sa nu schimb postul.Andrei, e greu sa fii detronat… RIP

    Sebastian

    Regret foarte mult că nu am avut ocazia să îl cunosc personal pe Andrei Gheorghe. L-am apreciat și i-am urmărit toate proiectele din momentul în care l-am descoperit. M-a inspirat să fiu cum sunt astăzi și mă întrebam zilele astea exact ce spune userul meda mai sus. De ce nu era la Guerilla? Sau la ProFM? Sau la orice alt post de radio. Gheorghe era next level față de orice om de radio de la noi și reușea să domine orice studio. Este o pierdere pentru noi toți că nu îl mai avem printre noi, dar a fost o pierdere că nu a mai fost pe radio de mult prea multă vreme.
    Foarte tristă situația asta. Mereu ne vedem valorile când pleacă. În toamna anului trecut am pierdut un coleg de breaslă. Îl apreciam pentru cine este înainte de asta, dar abia după ce a plecat dintre noi am văzut golul pe care îl umplea.
    Nu mai faceți asta cu oamenii buni de radio. Și nici cu jurnaliștii talentați. Prefer în orice zi pe cineva care știe și poate să pună problema altfel și care poate schimba societatea, nu doar să ofere câteva click-uri în plus site sau un rating mai mare cu un punct sau două. Nu despre asta este vorba, atunci când tragi linie.

    Radulescu Stefanradulescu Stefan

    stiu emisiunea aceea. Andrei era precum un nvulcan.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine