Pământ – Marte – Venus
2069 – 2079
Creșterea longevității umane amenință să ducă la suprapopulare, iar coloniile de pe Marte și Venus nu mai primesc emigranți.
Insuficienta protecție împotriva radiațiilor cosmice a produs deja degenerări periculoase ale noilor generații. ADN-ul pur devine cea mai scumpă monedă de schimb a secolului.
Răspândită în sistemul solar, omenirea reîncepe să se închine cu fața spre Pământ. Mecca și Ierusalim sunt polii unui dublu compromis prin care se speră amânarea Războiului iminent.
*
Nu numai că viața înseamnă mișcare, dar, pentru a supraviețui în Labirint, trebuie să ai grijă ce mișcări faci. Fiindcă una crezi că execuți și alta se întâmplă, de fapt.
Să luăm un exemplu.
Luna ne arată tot timpul aceeași față (de fapt, printr-o ușoară librațiune, chiar 59% din suprafață) pentru că în același timp cu mișcarea în jurul Pământului, dar exact în același timp, se rotește o dată și în jurul axei sale.
Gândiți-vă acum la un alergător. Un atlet care fuge pe pista circulară a unui stadion în vreme ce voi îl urmăriți din centru. Nu-i vedeți, decât partea stângă, tot timpul. Dacă fuge în sens opus nu-i vedeți decât partea dreaptă.
De ce? Pentru că în timpul cât a dat o tură în jurul vostru, alergătorul a executat și o mișcare de rotație în jurul lui însuși. Un titirez – un titirez fără să știe!
Nu-i așa că e uimitor?
Acesta este unul din secretele Labirintului Fără Pereți. Este doar una din mișcările pe care le faceți fără să bănuiți măcar în ce sunteți implicați.
*
Personajul de astăzi este un bărbat. Dacă îl recunoașteți pe stradă, prefaceți-vă că nu-l vedeți. E mai bine așa, nu mă întrebați de ce.
Ca toți oamenii, Personajul acesta e și el conștient că în fiecare an trece prin ziua morții sale. De-a lungul timpului a perfecționat chiar un fel de calendar din angrenaje dințate, globuri de tablă și receptacule cu apă. Astfel, a descoperit că sâmbăta e întotdeauna mai trist ca de obicei, iar în septembrie doarme nejustificat de mult. Toate acestea plus alte coincidențe l-au determinat să creadă că sfârșitul îi va veni undeva în ultima zi din luna martie. Mai mult n-a putut afla și e și așa prea mult.
Ca atare, în fiecare an, în ziua aceea, nu iese din casă. Închide ușile, ferestrele, obloanele. Oprește curentul de la tabloul general, gazul din stradă și apa din beci. Verifică paratrăsnetul, dă drumul câinilor în curte și sună la poliție din oră în oră pretinzând că diverși indivizi suspecți se învârt pe stradă. Își pune mănuși și mască antivirală, adună tacâmurile ascuțite în sertare, scoate televizorul din priză și antena din televizor. Acoperă oglinda de pe hol, nu se bărbierește și nu face duș. Nu mănâncă nimic, bea numai apă îmbuteliată, nu-și pune cravată la gât.
*
Dacă Universul e infinit, atunci înseamnă că undeva șirul repetițiilor ușor diferite atinge o asemenea formă, iar Personajul meu poate exista cu adevărat.
În orice caz, mai sunt trei zile până la sfârșitul lunii martie. În perioada aceasta nu-l veți întâlni nicăieri pe omul nostru. Nu iese din casă.
Și tremură de frică.
Tocmai pentru că-și cunoaște viitorul, nu știe ce va urma.
Din cauza asta sunt asa puțini oameni pe strada azi ? 🙂 .
Felicitări pentru text, Liviu!
:)))
Mulțumesc mult, Vero!!
Felicitări pentru articolul plin de imaginație!
Am ciudata impresie că am văzut la un moment dat un filmuleț cu Personajul tău și apoi fix în ziua aia, a și murit, fără să trăiască o zi. :-)))