În urmă cu câţiva ani, înainte de Colectiv, a nu te duce la vot, a nu face politică și a nu te uita la televizor era o serie de “bange mark”-uri ale clasei muncitoare hipsterești și “intelectuale”. Azi, România este fix în faţa unei situaţii inversate. Cine nu se duce la vot, nu strigă *uie PSD și nu neagă existenţa “statului paralel” nu este un “bun român”.  A ajuns mai trendy în mijlocul elevilor să fii împotriva unui partid decât să ai tatuaje.

Asta în timp ce, în UE, elevii ies pe străzi cu milioanele împotriva nesimţirii clasei politice în chestiunea schimbărilor climatice. Într-un  moment, în care, la noi, există prieteni care nu se mai salută pe stradă din cauza opţiunilor politice. Și într-un moment în care s-a ajuns la absurdul de a intra în propriul oraș cu parolă.

Vorba unui șef de partid de opoziţie în plină campanie electorală: “Sunaţi la 112!“

Nevoia urbanului de a compensa plecarea a 7 milioane de români din ţară în ultimii 30 de ani arată o dramă de proporții sociologice: Suntem înconjuraţi de proști.

Dincolo de faptul că suntem cea mai mare imigraţie din UE raportat la numărul de locuitori al unei ţări de pe continent, avem astăzi probabil cei mai mulţi și prost pregătiţi oameni în administraţie din istoria României.  Sentimentul este terifiant. E ca și când ai fi pe un vapor la restaurant și te uiţi îngrozit în stil Titanic cum vaporul este preluat de niște ospătari care tocmai ce-au terminat să te servească la masă și tu dădeai să plătești dar nu mai ai portofelul.

Cu sentimentul acesta polarizat emoţional în raport cu nepăsarea noastră tradiţională,  duminica asta va fi la vot o prezenţă istorică. În care surprizele se vor ţine lanţ.

La ora la care scriu aceste rânduri nu știu despre europenele noastre decât sondajele apărute. Nimic despre numărul de oameni care vor fi scoși de către primari la vot, secretul oricăror alegeri care bat previziunile sondajelor, dar vă pot spune că, de-acum, va fi Altfel. Epoca nepăsării se termină.