În urmă cu patru ani, în noaptea de 6 spre 7 iunie, am visat-o pe Simona Halep. Nu era pentru prima oară cînd o visam, dar visul din noaptea aceea a avut ceva special, plus că era noaptea dinaintea primei finale de Grand Slam pe care o juca Simona.

În vis, Simona pierduse primul set al finalei, iar al doilea era pe muchie de cuțit (4-4 sau 5-5, ceva de genul ăsta). M-am apropiat de ea și am început să îi vorbesc. I-am spus că trebuie să creadă. În victorie. I-am spus că, aici, dragă Simona, nu mai e vorba doar despre tenis, ci și despre credință, mai ales despre credință. I-am spus, gîndește-te, Simona, cîte s-au întîmplat pentru ca tu să ajungi în finală, un întreg mecanism s-a pus în mișcare numai și numai pentru tine, de ce crezi că Na Li a fost eliminată în primul tur, de ce crezi că Serena Williams a fost eliminată în turul al doilea, de ce crezi că Radwanska a fost eliminată în turul al treilea, toate astea s-au întîmplat pentru tine, și nu poți renunța tocmai acum, e prea tîrziu să renunți, trebuie să crezi, trebuie să crezi, îi tot repetam asta, și, pe măsură ce îi vorbeam (cred că eram invizibil pentru toți ceilalți și răstimpul în care i-am vorbit era situat în afara timpului), Simona descreștea, transformîndu-se într-o fetiță de vîrsta fiicei mele. Asta a fost ultima imagine: o fetiță de patru ani și jumătate pregătindu-se să reintre pe teren pentru a o bate pe Șarapova.

Cu această imagine m-am și trezit atunci, m-am uitat la ceas, era 4.45. M-am dus la bucătărie, am mîncat niște bomboane (eu noaptea mă trezesc să mănînc dulciuri), am băut niște apă și m-am întors în pat. Adormind la loc, visul a luat-o pe alte căi, așa că nu am aflat ce s-a întîmplat pînă la urmă în finala aceea din vis, dar mi-a fost clar că Simona o va învinge pe Șarapova doar dacă va CREDE că o poate învinge.

În finala din 2014, exact ca în visul meu, Simona a pierdut primul set, iar pe al doilea l-a cîștigat pe muchie de cuțit, la tie-break. În cele din urmă, Simona a pierdut finala, 4-6 în decisiv. Nu toate visele devin realitate, după cum bine știm.

(Sursa foto: wtatennis.com)

Astăzi, Simona joacă a treia ei semifinală la Roland Garros. Adversara ei de azi, Garbiñe Muguruza, are deja două titluri majore, un Roland Garros (2016) și un Wimbledon (2017). Simona încă aleargă după primu ei trofeu de GS și senzația mea e că aleargă foarte bine. Meciul de ieri cu Angelique Kerber e o bună dovadă despre tăria fizică și mentală la care a ajuns Simona. Personal, m-am temut mai mult de meciul cu Kerber, decît mă tem de cel cu Muguruza. O să vedem ce va fi, dar oricum e bine.

Azi-noapte n-am visat-o pe Simona, dar poate că o voi visa în noaptea dinaintea finalei de sîmbătă pe care o poate juca fie cu Sloane Stephens, fie cu Madison Keys, deși cel mai probabil cu Stephens. Și, de data asta, sper să ne iasă lovitura aceea în Jung de linie, de pus la rever.