Prăjitura de 798 de euro

Întrebări vă rog? Da, domnișoara din spate în palton cadrilat și pantofi roșii de lac, spuneți… Dacă e bună? Hmmm…. cum să vă spun… bun e un cuvânt inventat pentru savarine, pricomigdale, torturi diplomat sau eclere cu cremă de caramel sărat. Pentru asta ar trebui un alt cuvânt care să nu fie nici divin, nici genial, nici nemaipomenit … un cuvânt pe care ar fi bine să-l inventam. Bun e derizoriu, e pentru colegul de bancă cu ochelari ce-ți dă în fiecare zi din sandwich-ul său, e pentru polițistul ce te-a lăsat să pleci deși era roșu evident, pentru contabilul ce tocmai ți-a spus că te-a scutit de vreo câteva sute de euro din taxele pentru stat. Altă întrebare? Domnul cu pălărie prea mare pentru o asemenea față ascuțită, vă ascult… Nu e prea scump? O întrebare firească care merită un răspuns elaborat. NU! Altă întrebare? Tânărul hipster cu trening de fâș, vă ascult întrebarea… Ce conține??? Ei bine, conține o mostră din rai, pentru cei care cred în rai. Pentru ceilalți, scientologi, atei sau finanțiști, aș spune că inimaginabila prăjitură are în compoziție ego, ego din plin, e ca și cum ai mușca din propriul tău ego și ai descoperi cât de neasemuit ești tu.

Hai să n-o mai întindem totuși. Vă fac eu un sumar că văd că întrebați numai aiurea.

Așadar – Prăjitura cu pricina se numește Napoleon. Da, exact, după personajul ăla corsican, mic și al dracului, ce a zăpăcit jumătate de Europă acum mai bine de 200 de ani. După ce și-a furat-o în Rusia la 1812, nu atât de la bravul popor rus cât de la vrajnica iarnă rusească, generalul cu pricina a devenit prăjiturică. Adică în amintirea dezastruoasei retrageri a trupelor franceze, patisierii elitei ruse au creat o reinterpretare a mille-feuille-ului numită până în ziua de azi Prăjitura Napoleon. Zahăr, unt, ouă, lapte, făină și atât. Am tot mâncat această invenție în diferite locuri și situații, la Sankt Petersburg, la Moscova, la Paris, la Viena ba chiar și la New York. E buna, e ok. Acum o să vă explic de ce costă varianta de care vă vorbesc atât cât costă.

Bilet de avion București – Kiev și retur, zbor direct, o oră și douăzeci de minute – 250 de euro.

Cazare Kiev, pe Airbnb sau Booking, o cameră decentă, în centru, fără mic dejun, aproximativ 120 de euro/noapte. Ai nevoie de două nopți deoarece zborul direct este din două în două zile. Așadar în total cazarea 240 de euro. 20 de euro Uber-ul de la aeroport X 2 – 40 de euro. Până acum am strâns de 570 de euro. Mă gândesc că mai și trăiești prin Kiev două zile și că nu te cobori la un fast food, deci cam 40 euro pe prânz și 50 pe cină (cu băutură și toate cele), plus cafea și croissant dimineața… asta mai vine aproximativ 200 de euro, ceea ce ne duce la totalul de 770 de euro. Mai adaug 20 euro cartela de telefon cu internet (ca pe roaming e groasă) și unu-două Uber-uri, Bolt sau altceva de transport pe acolo. Am ajuns la 790 de Euro.

După ce ai făcut socotelile, o iei ușor pe jos până pe Yaroslavky Val până la numărul 23. Acolo se află Chichiko, restaurant cu bucătărie georgiană modernă. Tot felul de ode culinare încântătoare într-un spațiu cu un design pentru care, dacă ești designer român dependent de producătorii români de orice, îți vine să te lași de meserie. Te așezi la o masă, pe care ai rezervat-o în avans, comanzi orice îți inspiră poftă, deci cam orice din meniu, bei un vin georgian de excepție, dai ochii peste cap la fiecare platou, farfurie, recipient ce ți se așterne pe masă, ai vrea să poți muri mâncând, iar la final, după ce crezi că apogeul a fost atins și doamna cea grasă a cântat aria ultimă… la final comanzi cu sforțare un tort Napoleon. Iar el, tortul vine. O felie imensă, pe care crezi că niciodată în viața asta n-ai putea să o mănânci pe toată. Bagi timid și șovăitor furculița în tort, moment în care în lume se face liniște, se stinge lumina pe planetă, și rămâne doar un spot pe farfuria din fața ta.  Se aud opt sute de foi de grosimea unei aripi de libelulă cum trosnesc, se surpă, se prăbușesc contopindu-se în cădere cu crema migăluită de trei sute de fecioare virgine. Căderea Babilonului pare doar o metaforă în comparație cu ceea ce poate produce o furculiță Robbe&Berking în structura măiastră a neasemuitului tort. Ochii se închid neputincioși și lasă gura să guste. Creierul se topește și curge în vene unde se amestecă cu sângele și este pompat în inimă. Creierul și inima devin o singură entitate pentru o înșiruire nedeslușită de secunde. Cazi în puful păcatului condus de gustul raiului. Când deschizi ochi e deja prea târziu. Farfuria e goală. Sufletul e plin.

Costă 8 euro. În total 798 de euro. Dacă merită? Am mâncat o amandină de 4 euro în Amzei și mi-a părut rău după bani. Desigur, n-am venit la Kiev după o prăjitură, dar dacă ar fi să vin doar pentru o prăjitură, aș veni. Ceea ce vă doresc și vouă.

2 comentarii
    Adelina F

    Ma omori cu descrierile amănunțite despre mâncare. Sunt la dieta. Ai milă.

    Oana Micu zisa Piticu

    M-ai convins ca o chetie de 8 euro pate face uneori aproape 800 de euro. Esti rar. Eu sunt zgarcita. Te citesc pentru ca ai darul unic de a ma plimba prin locuri despre care nici nu-mi pun intrebarea daca exista cu adevarat. Martea e o zi buna

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine